Rapid, povestea unui mit! Aflată în pragul retrogradării, echipa rămâne la fel de iubită

Pe 25 iunie se împlinesc 90 de ani de la înființarea Rapidului, iar pe 11 septembrie, 81 de ani de la primul meci al feroviarilor în prima divizie

Rapid juca, în urmă cu un an, finala Cupei României, pe care o pierdea cu 1-0 în fața lui Dinamo. Acum, giuleștenii sunt cu un picior în afara primei ligi din cauza faptului că nu au obținut licența

Trecerile bruște de la extaz la agonie și invers sunt, de nouă decenii, o specialitate a Giuleștiului, așa că iminenta retrogradare a Rapidului, din motive financiare, nu poate reprezenta pentru suporteri decât un motiv de a face haz de necaz. În sufletele tuturor rapidiștilor, echipa de lângă Podul Grant este o entitate nemuritoare, încă din ziua nașterii sale, 25 iunie 1923.

Pașii firești o poartă apoi pe Rapid prin toate ligile inferioare până la debutul în primul eșalon. Premiera s-a consumat pe 11 septembrie 1932, la București, în fața uneia dintre cele mai puternice echipe ale acelor vremuri, Ripensia Timișoara. O rivalitate uriașă cu Venus București și două decenii de ascensiune se succed ulterior cu repeziciune, în ciuda celui de-al doilea război mondial care lasă sechele insurmontabile în inimile vișinii.

Peluza Nord, distrusă în bombardament

Fotbalul pică pe planul secund în acele timpuri, fapt din cauza căruia Rapid nu se poate bucura de două trofee importante: Cupa Europei Centrale, în 1940, și campionatul României, 1942. Iar tot atunci se naște legenda „Potcoavei din Giulești”. Stadionul, construit după modelul vechiului „Highbury” al Arsenalului din Londra anilor ”20, și inaugurat oficial în 1939, suferă pierderi uriașe în urma bombardamentelor.

Pe 4 aprilie 1944, un raid aerian a pus la pământ peluza nord, cu tot cu unul dintre turnurile de la tribuna a doua, iar arena din Giulești rămâne, aproape cinci decenii, cu porecla de „potcoavă”. Fanii continuă să umple ceea ce a rămas din tribune, indiferent că echipa joacă în liga a doua sau că devine, în premieră, campioană a României, în 1967. Indiferent dacă pe gazon intră Baratky, Bazil Marian, Ozon, Neagu, Manea, Țîră ori … Pancu.  

2012 = finala Cupei. 2013 = faliment?

Acum, în Giulești e mai liniște decât oricând. După ce au aruncat cu obiecte în teren împotriva Stelei (1-1), fanii Rapidului au primit „interzis” șase etape. În mod ironic, este posibil ca tocmai meciul cu echipa din Ghencea să fie ultimul pe care suporterii giuleștenilor îl vor vedea pe viu în prima ligă pentru o perioadă nedefinită.

O mostră despre acea trecere bruscă de la extaz la agonie, despre care vorbeam mai sus. În 2012, Rapid a trecut la câteva puncte de un titlu și la un gol de Cupa României. La fix un an distanță, giuleștenii nu știu dacă echipa va juca în liga secundă sau dacă va intra în faliment… Un lucru e cert: spiritul acestei echipe nu va dispărea niciodată.

Nu este posibil să ajungi în liga a II-a din aceste motive. Înainte de a face achiziții, trebuie să îți faci un buget pentru a ști ce poți plăti către stat și jucători
Ovidiu Sabău, fost antrenor Rapid

Este păcat ca Rapid să dispară, pentru că e un club de tradiție. Nu pot uita cum tata ținea cu giuleștenii atunci când eu eram copil
Florentin Petre, antrenor secund Dinamo

Dacă au nevoie de mine, eu voi continua la Rapid, în liga a doua sau în a treia, fără nicio problemă. Important este să fiu dorit cu adevărat
Daniel Pancu, atacant Rapid

Eu cred că Rapidul va fi la anul în prima ligă. Dacă se încalcă statutele și regulamentele, cred că da. E nevoie și de intervenția FIFA și UEFA
Dumitru Dragomir, președinte LPF